”La început, întrebările tale păreau că au un sâmbure de conflict, mă
blocau și calculam pașii spre ieșirea din cabinet. Eram uimit că povesteam
diverse situații și nu obțineam aceeași reacție obișnuită de critică sau de
nemulțumire și nu înțelegeam de ce. Apoi, timpul a început să se dilate și
aveam tot mai spațiu să le procesez fără să am acea reacție organică de panică.”
Dorința de înțelegere
a propriei persoane și dorința de a remedia acele idei contradictorii sau
conflictuale au cerut acel mic pas către
un specialist, un mic pas aparent vulnerabil, condiționat și încărcat din start de reacțiile întâlnite
până la momentul acestei decizii.
Este normal să apară
teama de a fi judecat, teama de a fi criticat sau așteptarea de a nu fi luate
în considerare reacțiile personale avute în diverse contexte - să fie de fapt minimalizate,
corectate, desconsiderate etc - după
reacțiile frecvent întâlnite anterior.
Cadrul terapeutic
oferă însă contexul de siguranță pentru explorarea tiparului de gândire, a
răspunsurilor emoționale și a diverselor posibilități noi de alegere..
”Uneori, îmi aduc aminte de ceea
ce îmi spuneai aici și, pe moment, parcă am un dialog cu tine în mintea mea.
Sau ceva spontan îmi aduce aminte de o întrebare pe care mi-ai pus-o în cabinet
și poate încă nu știu să răspund la ea, dar e încă un moment în care parcă
apari acolo, undeva cu o liniște specifică. Simt că ești acolo cu mine și îți
povestesc ce mi se întâmplă și apoi îmi oferi un răspuns...curios cum îmi răspund cu vocea ta. Știu că nu ești
acolo, dar am descoperit de fapt că este partea mea cea bună de care m-am
apropiat în timp.”
Un proces început
înt-o relație de psihoterapie, va continua sub altă formă și în afara cabinetului
tocmai pentru că este o relație ușor diferită în care contează fiecare palier
al vieții – decizia unui nou loc de muncă, noile limite dorite față de familie,
urmărirea propriilor nevoi și așteptări sau chiar ”dilatarea timpului
personal”...
Comments
Post a Comment