Cabinet Individual de Psihologie - Amelia Negoi

Ședințele de evaluare constau în numărul de ședințe necesare completării chestionarului solicitat de către dumneavoastră (completarea unui chestionar obișnuit durează aproximativ 50 de minute, dar poate varia – acest lucru va fi discutat și stabilit în momentul solicitării dumneavoastră). Tariful ședințelor de evaluare psihologică pentru comisia de handicap pentru adulți şi pentru copii este 150 Ron/ședința de evaluare (50 de minute) - pentru solicitarea evaluării de urgență sau la domiciliu, tariful poate varia. În acest tarif este inclus și raportul eliberat. Tariful ședințelor de evaluare psihologică pentru adulți sau copii este 200 Ron/ședința de evaluare. În acest tarif este inclus și raportul eliberat. Ofer testare, evaluare si interpretare pentru oricare din testele de mai jos:  Evaluare Psihologică pentru adulți MMSE - 2 - Mini-Mental State Examination DAS - Scala de Adaptare în Cuplu (de adaptare diadică) Profilul distresului afectiv – David Opriş şi Bianca Macavei Scala de de

Intra in cabinet si ramane tacuta... Prima sedinta de psihoterapie Ajunge la prima sedinta conform programului, intra in cabinet si ramane in tacere. "Si acum ce?", tacerea lasa loc unei scufundari, unei nevoi de a povesti. Privirea cauta un punct de sprijin, un loc de plecare si reuseste sa spuna doar "nu stiu de unde sa incep, dar simt nevoia sa plang"... linistea primeste lacrimire, sughitul, respiratia intretaiata de dorinta de descatusare. Diferentierea si apartenenta Aceasta prima parte lasa spatiu unei idei: "ma simt mica si confuza" si nevoia unui verdict din partea mea care nu apare pentru ca simt nevoia sa las povestea sa se desfasoare, sa nu intervin cu vreo directie care poate schimba cursul deja ales, desi inca nestiut, al clientei. Cuvintele apar, ideile prind contur, sentimentele sunt denumite cu o stinghereala destul de des regasita in primele intalniri din cabinet. Se contureaza ideea atacurilor de panica, a ceea ce re

In cabinet, copilul si terapeutul...     sau despre disponibilitatea emoțională sau absența acesteia Copilul intra in cabinet foarte agitat, neatent, speriat si supraexcitabil la orice stimul din mediu. Se linisteste putin in cabinet, dar la sfarsit nu mai vrea sa plece din sala de asteptare. Jocul este un capitol restant, uraste scrisul... deci, scoala. Face temele acasa in doua ore, desi i-ar lua maximum o ora, declara mama lui. Se descurca bine, dar nu este dispus; uneori, neputinta se transforma in refuz. La fel de neatent este si la joc, parca nimic nu il stimuleaza suficient. Nu isi poate mentine atentia catre ceea ce face, alege jocuri pentru a schimba regula si apoi renunta dezamagit. Are 9 ani acum; este foarte energic, dar fara o directie, foarte vorbaret, dar nu vizeaza dialogul; primeste diagnosticul de hiperactivitate si deficit de atentie in urma cu aproximativ doi ani, coincizand cu perioada mai serioasa de la scoala. Prefera tehnologia si discutiile din domeniu

Intra in cabinet si ramane tacuta...                    Prima sedinta de psihoterapie Ajunge la prima sedinta conform programului, intra in cabinet si ramane in tacere. "Si acum ce?", tacerea lasa loc unei scufundari, unei nevoi de a povesti. Privirea cauta un punct de sprijin, un loc de plecare si reuseste sa spuna doar "nu stiu de unde sa incep, dar simt nevoia sa plang"... linistea primeste lacrimire, sughitul, respiratia intretaiata de dorinta de descatusare. Aceasta prima parte lasa spatiu unei idei: "ma simt mica si confuza" si nevoia unui verdict din partea mea care nu apare pentru ca simt nevoia sa las povestea sa se desfasoare, sa nu intervin cu vreo directie care poate schimba cursul deja ales, desi inca nestiut, al clientei. Cuvintele apar, ideile prind contur, sentimentele sunt denumite cu o stinghereala destul de des regasita in primele intalniri din cabinet. Se contureaza ideea atacurilor de panica, a ceea ce resimte la nivel fi